Poziția instrumentală la chitară clasică
Relația dintre interpret și instrument este una foarte importantă atât în momentul evoluției scenice, cât și în studiul de zi cu zi. Modul în care ne prezentăm în situații reale de concert depinde în mare măsură de calitatea și corectitudinea antrenamentului pe care îl realizăm în programul de pregătire. Poziția corpului, a mâinilor și a chitarei față de corp trebuie să faciliteze o interpretare cât mai naturală și un minim de efort în relația de comunicare dintre interpret și chitară.
De-a lungul acestui articol vom face referire la degetele celor două mâini, astfel că denumirea degetelor este următoarea:
Degetele mâinii drepte:
p – police – degetul mare
i – index – arătătorul
m – medio – degetul mijlociu
a – anulare – inelarul
c – chiquito – degetul mic
Degetele mâinii stângi
deget de sprijin – degetul mare
1 – arătărorul
2 – degetul mijlociu
3 – inelarul
4 – degetul mic
Poziția instrumentală este una activă în care interpretul este în permanență pregătit să răspundă cerințelor de ordin tehnic sau muzical.
Cursantul se va așeza pe un scaun, preferabil unul fără mânere, pentru a avea o mișcare liberă a brațelor.
Corpul va fi situat spre exteriorul scaunului pentru a se evita tendința de rezemare de spătar.
Trunchiul va fi drept, umerii relaxați, iar picioarele depărtate unul față de celălalt. În acest moment al învățării poziția corpului va fi deprinsă fără ajutorul instrumentului.
Vârfurile picioarelor vor fi orientate în continuarea liniei genunchilor, ambele picioare fiind poziționate pe o linie relativ dreaptă în fața trunchiului. Piciorul drept poate sta ușor în spatele piciorului stâng (2-3 cm) însă nu va fi ținut în spate, sub scaun. Este bine ca toată suprafața tălpilor să atingă podeaua astfel încât să se evite ridicarea pe vârfuri, ceea ce ar produce o tensionarea a musculaturii.
Pasul următor îl constituie utilizarea unui dispozitiv pentru ridicarea grifului chitarei până acolo unde privirea să fie aproximativ aliniată cu nivelul prăgușului din prima poziție a grifului. Acest dispozitiv poate fi scăunelul tradițional sau orice alt suport folosit în acest sens.
Chitara va fi așezată pe piciorul stâng și sprijinită de laterala interioară a piciorului drept, corpul chitarei fiind poziționat între cele două picioare. Poziția instrumentului va fi asemenea unei linii în diagonală față de corp, cu griful îndreptat în sus și cutia de rezonanță în jos, astfel încât umărul brațului drept să fie la același nivel cu umărul brațui stâng, fără să stea ridicat.
Între chitară și corp se va crea un spațiu pentru a permite lemnului să vibreze. Acest spațiu va lua forma unui triunghi imaginar prin cele trei puncte de contact:
- partea superioară a piciorului stâng
- coșul pieptului
- laterala interioară a piciorului drept.
Poziția mâinii drepte:
Mâna dreaptă va fi adusă deasupra corzilor, punctul de sprijin realizându-se pe antebraț, în apropierea cotului. Poziționarea pe antebraț și nu pe încheietura cotului va permite o libertate cât mai mare de mișcare a brațului în diferite poziționări față de gaura cutiei de rezonanță.
Ciupirea corzilor se va realiza în partea dreaptă a rozetei, acolo unde sunetele se aud cât mai natural („naturale”), iar intensitatea acestora este optimă. Degetul p va ciupi în general corzile din bas ale chitarei – coarda a patra, a cincea și a șasea – iar degetele i, m și a vor fi poziționate pe corzile din nylon – coarda a treia, a doua și respectiv prima coardă.
Palma mâinii drepte va fi rotundă, iar degetele arcuite astfel încât între degetul p și degetul i să se formeze un mic cerc imaginar.
Distanța dintre palmă și planul corzilor va fi determinată de o ușoară arcuire a degetelor. Degetele vor ciupi corzile pe diagonală, unghiul de atac folosit în mod curent fiind undeva la 45 de grade pe corzi.
Încheietura mâinii drepte va fi ușor ridicată pentru a se crea un raport de ciupitură cât mai bun între degetul p cât și celelalte degete.
Poziția mâinii stângi:
Pentru început mâna stângă va fi lăsată în jos, lângă corp, într-o stare de relaxare totală.
Din aceaastă poziție, palma va fi apoi întoarsă spre chitară, prin rotirea mâinii înspre degetul mare, iar apoi antebrațul va fi ridicat ușor spre grif, fără niciun efort suplimentar.
Degetul mare va sta în spatele grifului, la mijlocul acestuia și va avea rol de sprijin și de contrabalans pentru celelalte degete. Acesta se va deplasa, atunci când va fi cazul, odată cu realizarea schimburilor de poziție de-a lungul grifului, însă va rămâne întotdeauna undeva la mijlocul distanței dintre degetul 1 și degetul 4. În acest fel, mâna stângă va fi echilibrată prin susținerea în mod egal a tuturor degetelor.
Degetele mâinii stângi vor fi așezate rotund, pe vârf, după cum urmează: degetul 1 și degetul 4 vor apăsa ușor pe laterala exterioară a acestora, iar degetele 2 și 3 vor fi așezate pe mijlocul buricului degetelor. În acest mod poziția mâinii pe grif va fi una firească, care va permite o mecanică optimă a degetelor.
Linia degetelor mâinii stângi va fi paralelă cu griful, în așa fel încât distanța dintre degetul 1 și grif să fie egală cu distanța dintre degetul 4 și grif.
Cotul va fi ușor ridicat față de corp pentru a se evita tendința de formare a unui “bloc comun” între braț și trunchi ceea ce ar conduce la o încordare a întregului braț.
Fiecare deget va fi ținut aproape de locul unde va trebui să apese, deasupra poziției respective, astfel încât mișcările și efortul depus să fie minime. Palma mâinii stângi va fi rotundă și se va afla la o oarecare distanță față de grif (1-2 cm). Această distanță este necesară pentru a putea efectua schimburile de la o poziție la alta și pentru a așeza degetele în poziție corectă.
De-a lungul întregii etape de stabilire a poziției chitarei și de acomodare cu instrumentul se va menține o stare de relaxare a musculaturii corpului.
Regulile de interpretare chitaristică reprezintă, bineînțeles, niște îndrumare de la care se pornește în aflarea a noi mijloace tehnice și de expresie, scopul final al acestor căutări fiind întotdeauna MUZICA.
Notă: imaginile au fost preluate din culegerea "Pumping Nylon" de Scott Tennant