Poziția instrumentală la chitară clasică

Relația dintre interpret și instrument este una foarte importantă atât în momentul evoluției scenice, cât și în studiul de zi cu zi. Modul în care ne prezentăm în situații reale de concert depinde în mare măsură de calitatea și corectitudinea antrenamentului pe care îl realizăm în programul de pregătire. Poziția corpului, a mâinilor și a chitarei față de corp trebuie să faciliteze o interpretare cât mai naturală și un minim de efort în relația de comunicare dintre interpret și chitară.

De-a lungul acestui articol vom face referire la degetele celor două mâini, astfel că denumirea degetelor este următoarea:

Degetele mâinii drepte:

p – police – degetul mare

i – index – arătătorul

m – medio – degetul mijlociu

a – anulare – inelarul

c – chiquito – degetul mic

 

Degetele mâinii stângi

deget de sprijin – degetul mare

1 – arătărorul

2 – degetul mijlociu

3 – inelarul

4 – degetul mic

 

Poziția instrumentală este una activă în care interpretul este în permanență pregătit să răspundă cerințelor de ordin tehnic sau muzical.

Cursantul se va așeza pe un scaun, preferabil unul fără mânere, pentru a avea o mișcare liberă a brațelor.

Corpul va fi situat spre exteriorul scaunului pentru a se evita tendința de rezemare de spătar.

Trunchiul va fi drept, umerii relaxați, iar picioarele depărtate unul față de celălalt. În acest moment al învățării poziția corpului va fi deprinsă fără ajutorul instrumentului.

Vârfurile picioarelor vor fi orientate în continuarea liniei genunchilor, ambele picioare fiind poziționate pe o linie relativ dreaptă în fața trunchiului. Piciorul drept poate sta ușor în spatele piciorului stâng (2-3 cm) însă nu va fi ținut în spate, sub scaun. Este bine ca toată suprafața tălpilor să atingă podeaua astfel încât să se evite ridicarea pe vârfuri, ceea ce ar produce o tensionarea a musculaturii.

Pasul următor îl constituie utilizarea unui dispozitiv pentru ridicarea grifului chitarei până acolo unde privirea să fie aproximativ aliniată cu nivelul prăgușului din prima poziție a grifului. Acest dispozitiv poate fi scăunelul tradițional sau orice alt suport folosit în acest sens.

Chitara va fi așezată pe piciorul stâng și sprijinită de laterala interioară a piciorului drept, corpul chitarei fiind poziționat între cele două picioare. Poziția instrumentului va fi asemenea unei linii în diagonală față de corp, cu griful îndreptat în sus și cutia de rezonanță în jos, astfel încât umărul brațului drept să fie la același nivel cu umărul brațui stâng, fără să stea ridicat.

Între chitară și corp se va crea un spațiu pentru a permite lemnului să vibreze. Acest spațiu va lua forma unui triunghi imaginar prin cele trei puncte de contact:

 

  • partea superioară a piciorului stâng
  • coșul pieptului
  • laterala interioară a piciorului drept.

 

Poziția mâinii drepte:

Mâna dreaptă va fi adusă deasupra corzilor, punctul de sprijin realizându-se pe antebraț, în apropierea cotului. Poziționarea pe antebraț și nu pe încheietura cotului va permite o libertate cât mai mare de mișcare a brațului în diferite poziționări față de gaura cutiei de rezonanță.

Ciupirea corzilor se va realiza în partea dreaptă a rozetei, acolo unde sunetele se aud cât mai natural („naturale”), iar intensitatea acestora este optimă. Degetul p va ciupi în general corzile din bas ale chitarei – coarda a patra, a cincea și a șasea – iar degetele i, m și a vor fi poziționate pe corzile din nylon – coarda a treia, a doua și respectiv prima coardă.

Palma mâinii drepte va fi rotundă, iar degetele arcuite astfel încât între degetul p și degetul i să se formeze un mic cerc imaginar.

Distanța dintre palmă și planul corzilor va fi determinată de o ușoară arcuire a degetelor. Degetele vor ciupi corzile pe diagonală, unghiul de atac folosit în mod curent fiind undeva la 45 de grade pe corzi.

Încheietura mâinii drepte va fi ușor ridicată pentru a se crea un raport de ciupitură cât mai bun între degetul p cât și celelalte degete.

 

 

 

 

 

 

 

Poziția mâinii stângi:

Pentru început mâna stângă va fi lăsată în jos, lângă corp, într-o stare de relaxare totală.

Din aceaastă poziție, palma va fi apoi întoarsă spre chitară, prin rotirea mâinii înspre degetul mare, iar apoi antebrațul va fi ridicat ușor spre grif, fără niciun efort suplimentar.

Degetul mare va sta în spatele grifului, la mijlocul acestuia și va avea rol de sprijin și de contrabalans pentru celelalte degete. Acesta se va deplasa, atunci când va fi cazul, odată cu realizarea schimburilor de poziție de-a lungul grifului, însă va rămâne întotdeauna undeva la mijlocul distanței dintre degetul 1 și degetul 4. În acest fel, mâna stângă va fi echilibrată prin susținerea în mod egal a tuturor degetelor.        

Degetele mâinii stângi vor fi așezate rotund, pe vârf, după cum urmează: degetul 1 și degetul 4 vor apăsa ușor pe laterala exterioară a acestora, iar degetele 2 și 3 vor fi așezate pe mijlocul buricului degetelor. În acest mod poziția mâinii pe grif va fi una firească, care va permite o mecanică optimă a degetelor.

Linia degetelor mâinii stângi va fi paralelă cu griful, în așa fel încât distanța dintre degetul 1 și grif să fie egală cu distanța dintre degetul 4 și grif.

Cotul va fi ușor ridicat față de corp pentru a se evita tendința de formare a unui “bloc comun” între braț și trunchi ceea ce ar conduce la o încordare a întregului braț.

Fiecare deget va fi ținut aproape de locul unde va trebui să apese, deasupra poziției respective, astfel încât mișcările și efortul depus să fie minime. Palma mâinii stângi va fi rotundă și se va afla la o oarecare distanță față de grif (1-2 cm). Această distanță este necesară pentru a putea efectua schimburile de la o poziție la alta și pentru a așeza degetele în poziție corectă.

De-a lungul întregii etape de stabilire a poziției chitarei și de acomodare cu instrumentul se va menține o stare de relaxare a musculaturii corpului.

Regulile de interpretare chitaristică reprezintă, bineînțeles, niște îndrumare de la care se pornește în aflarea a noi mijloace tehnice și de expresie, scopul final al acestor căutări fiind întotdeauna MUZICA.

 

Notă: imaginile au fost preluate din culegerea "Pumping Nylon" de Scott Tennant

Lecțiile online de chitară

Lecțiile online reprezintă o modalitate relativ nouă de învățare. Spun “relativ” deoarece experiență practică în domeniul predării online există în lume de mai bine de zece ani în ceea ce privește chitara clasică. Când ne gândim la cursurile online apare însă întrebarea privind eficacitatea acestora, adică în ce măsură poți învăța într-o manieră corectă, productivă și care să îți asigure progresul. Această formă de comunicare între profesor și elev are foarte multe beneficii în contextul societății de astăzi în care accesul la informație este primordial.

Înainte de a începe să înveți chitara online este bine să îți răspunzi la câteva întrebări.

  1. Cui se adresează lecțiile online?

 Lecțiile de chitară online sunt pretabile tuturor celor care vor să învețe sau să se perfecționeze să cânte la acest instrument. Este vorba atât despre copii, cât și despre oameni maturi de orice vârstă pasionați de chitară. Limita inferioară de vârstă este aceea la care copilul conștientizează ceea ce se întâmplă în jurul lui și poate să stea liniștit pe scaun și să fie atent. Am putea spune, deci, că un copil de 6-7 ani, spre exemplu, ar trebui să fie asistat la oră de unul dintre părinți. Depinde foarte mult, bineînțeles, și de personalitatea și temperamentul fiecărui copil. În ceea ce privește lucrul cu copii mai mari, cu tineri și adulți, ora se poate desfășura în cele mai bune condiții. O întrebare frecventă este aceea dacă se poate ajunge la performanță prin lecțiile online. Performanța se obține îndeplinind câteva condiții generale. Trebuie să existe talent, muncă, susținere, voință, disciplină, dăruire, perseverență, deschidere și curaj. Limitele sunt doar acelea pe care tu ți le impui. Dacă îndeplinești aceste cerințe poți face performanță foarte bine prin intermediul lecțiilor online.

  1. De ce anume ai nevoie?

Pentru a putea face chitară online sunt necesare: o conexiune bună la internet, un laptop/computer/o tabletă cu performanțe medii, un loc liniștit în care să poți să lucrezi și instrumentul pe care cânți. În plus față de acestea, în măsura în care vrei ca lecția să se desfășoare la un nivel calitativ cât mai bun, poți apela la accesorii tehnice suplimentare.

  • Conexiune bună la internet

O conexiune rapidă și stabilă la internet este foarte importantă deoarece aceasta îți oferă continuitate în desfășurarea lecției și îți facilitează o comunicare optimă cu profesorul. Conexiunea la internet este un element fundamental pentru reușita lecțiilor online și are un efect direct pe parcursul efectuării lor. De aceea, este bine să te asiguri că ai un furnizor bun de servicii de internet înainte să începi să lucrezi. Conexiunea prin cablu este de preferat conexiunii Wi-Fi.

  • Laptop/Computer

Laptopul sau computerul reprezintă, în cazul de față, mijlocul pe care îl folosim pentru stabilirea comunicării. Este bine ca performanțele aparatului să fie cel puțin medii în sensul în care lecția să se desfășoare la nivelul calitativ maxim pe care îl poate oferi mediul virtual. Un laptop/computer cu specificații care lasă de dorit poate avea tot felul de erori de soft, îți poate cauza întreruperi frecvente în mijlocul lecției, iar calitatea audio/video va fi una precară. De asemenea, trebuie să ai în vedere ca monitorul laptopului/computerului să aibă o cameră web încorporată sau să cumperi una separat. Se pot ține lecțiile și de pe tabletă sau telefonul mobil, dar atunci trebuie să ai grijă ca display-ul (ecranul de afișaj) să fie suficient de mare. Nu este vorba despre o investiție financiară majoră, ci despre asigurarea unui strict necesar decent pentru a-ți face munca utilă și plăcută în același timp.

  • Mediu de lucru prietenos

Condițiile de lucru sunt cele care te inspiră sau care te pot perturba. Este important, deci, să-ți alegi un loc liniștit, luminos, în care să-ți concentrezi atenția numai asupra lecției în sine și, de asemenea, să nu-i deranjezi pe ceilalți. Dacă ai camera ta atunci lucrurile se simplifică foarte mult întrucât vei putea să faci ora de chitară fără a fi stânjenit în niciun fel. Creează-ți un mediu de lucru favorabil și vei vedea că nici nu vei simți cum trece ora!   

 

  • Instrument și accesorii muzicale

Nu uita de chitară! Fără instrument lecția nu poate avea loc. Pe lângă chitară este util să ai și alte accesorii pe care le folosești, de altfel, în mod curent: stativul pentru partituri, în măsura în care îți e mai ușor să citești partiturile în format fizic decât de pe ecranul monitorului, suportul pentru chitară, atunci când vrei să lași chitara jos pentru a nota ceva pe partitură sau pentru a te relaxa, scăunelul pentru picior sau orice alt dispozitiv pentru susținerea chitarei și un aparat de acordat (mai nou acordajul se poate realiza foarte ușor și cu ajutorul unor aplicații de pe telefonul mobil). Dacă pui la punct aceste lucruri, atunci lecția ta va fi cu siguranță una de succes!

  • Accesorii tehnice opționale

În măsura în care dorești poți să investești suplimentar în accesorii care să aducă un plus de calitate activității tale de învățare online. Spre exemplu, un set de căști audio este indicat atât pentru a acorda mai multă importanță detaliilor, dar și pentru a evita situația în care tu vorbind, te vei auzi în boxele celui căruia i te adresezi. De aceea, este bine ca elevul și profesorul să poarte căști. Un alt exemplu ar putea fi achiziționarea unui microfon pe care să îl conectezi la laptop/computer. Există deja microfoane pentru PC pe care le poți conecta direct la aparat sau poți să folosești o interfață audio pentru a crea legătura necesară și a obține un sunet mai calitativ. Un monitor mai mare te poate ajuta, de asemenea, ca experiența de învățare să fie mult mai bună. Toate acestea îți ușurează munca și fac ca lecția să fie cât mai eficientă.

  1. Care sunt avantajele lecțiilor online?
  • Comunici la distanță

 Un beneficiu deosebit de important în ceea ce privește spațiul virtual îl constituie posibilitatea de a stabili o conexiune în timp real cu persoane care se află la mii de kilometri distanță. Acesta este un lucru extraordinar care îți deschide noi perspective de învățare. Poți, astfel, să-ți programezi lecții online cu profesori care se află în alte orașe, țări sau chiar continente. Cele mai noi achiziții din domeniul interpretativ și cei mai performanți profesori îți sunt acum accesibili datorită apariției și dezvoltării unor instrumente diferite de comunicare online (aplicații, platforme). Folosindu-te cu discernământ de aceste avantaje ale evoluției mijloacelor de comunicare poți să-ți urmezi visuri care cu ceva timp în urmă ar fi rămas doar la nivelul imaginarului. Idealuri profesionale pentru care ai fi muncit o viață să ți le îndeplinești stau acum la un click” distanță. Eliminarea barierelor pe care distanța le impune între profesor și elev îți poate asigura un progres mult mai rapid în ceea ce vrei să realizezi.

  • Înveți în timp real

 Întrebarea care se pune după ce am stabilit că putem comunica la distanță cu alte persoane este cum se realizează acest lucru. Și până acum au existat și sunt în continuare destule mijloace de distribuire a informației și de comunicare la distanță (metoda de specialitate, tele-conferința, curieratul electronic de tip e-mail etc) dar care pot fi mai mult sau mai puțin eficiente în activitatea de învățare care ne interesează – interpretarea instrumentală. O metodă de chitară, spre exemplu, te va ajuta să evoluezi în funcție de experiența anterioră pe care o ai în a înțelege noțiunile care îți sunt prezentate. Un documentar TV sau o tele-conferință îți va lărgi orizontul de cunoaștere și te va îmbogăți sufletește, însă nu îți va putea oferi o experiență practică de învățare în timp real. Cursurile online au avantajul unei comunicări audio și video care se produce în momentul respectiv, asemenea unei conversații normale, interactive pe care o ai cu o altă persoană. Platformele online sunt din ce în ce mai bine gândite pentru a facilita relația profesor-elev, punând la dispoziție diferite opțiuni și instrumente de învățare care să permită profesorului utilizarea de materiale didactice. Este vorba despre o nouă etapă, cu caracter alternativ, în evoluția tipului de învățământ.

  • Câștigi timp

Timpul este una dintre cele mai importante resurse de care dispunem. Valoarea pe care o are un lucru în viața noastră este egală cu timpul pe care i-l acordăm. De aceea, în momentul în care câștigăm timp într-o anumită activitate înseamnă că reușim să ne organizăm mai bine și să ne respectăm mai mult pe noi înșine. Prin intermediul lecțiilor online poți învăța din interiorul propriei locuințe, într-un mediu cunoscut și prietenos, așa cum ți-l dorești. Evitând deplasările de orice fel economisești un timp substanțial pe care îl poți folosi, astfel, în alte direcții sau domenii de interes.

  • Economisești bani    

Lecțiile online chiar dacă nu sunt neapărat mai ieftine decât lecțiile „face-to face” te scutesc de multe cheltuieli conexe. Spre exemplu, dacă visul tău este să studiezi cu un anumit profesor care predă în străinătate, aceste lecții te vor ajuta ca dorința ta să devină realitate fără să trebuiască să plătești pentru deplasări, chirii, cheltuieli de întreținere, taxe de școlarizare, toate ridicându-se uneori la un nivel financiar pe care nu oricine și-l poate permite. Banii necesari vor fi doar aceia pentru acoperirea costului efectiv al lecției. Putem spune că este vorba despre o democratizare a accesului la o instruire de calitate cu profesorii pe care ni-i dorim.

  • Ai posibilități largi de opțiune

Astăzi, din ce în ce mai mulți profesori susțin cursuri online iar cererea se află în creștere. Există deja companii specializate care oferă servicii pentru lecții online cu profesori axați pe diferite instrumente și stiluri muzicale. Posibilitatea de a-ți alege profesorul potrivit, care să te reprezinte și să-ți ofere informațiile de care ai nevoie este foarte mare. Dacă însă dorești să lucrezi cu un anumit profesor independent îl poți contacta, de asemenea, în atâtea medii de socializare pe care le ai la dispoziție. Versatilitatea lecțiilor online constă și în faptul că poți alege câte lecții dorești să faci și cu ce profesori. Acest aspect, care nu presupune neapărat un angajament unilateral față de un îndrumător unic, îți poate fi de folos în a-ți însuși de la fiecare ceea ce ți se potrivește cel mai bine. Poți alege, astfel, să lucrezi pe termen lung cu un profesor principal și să apelezi, la o anumită perioadă de timp, și la cursuri de perfecționare cu alți profesori.

  • Ai un program flexibil

Câștigând timp, programul tău va deveni mai flexibil în stabilirea orelor de curs online. De asemenea, vei putea fixa un orar care să nu depindă sau să fie influențat de alți factori externi precum programul în care o instituție este deschisă sau de aglomerația din trafic. Punându-te de comun acord cu profesorul, vei putea face lecția de chitară în momentul cel mai potrivit pentru tine. Timpul dedicat orei de curs va fi doar cel al lecției propriu-zise. Avantajul este acela de a putea integra lecția de chitară cât mai bine și mai confortabil în viața ta.

  • Beneficiezi de confort

Locul cel mai primitor și mai prietenos pentru a face lecția de chitară este, de obicei, acasă. De multe ori, atunci când apelezi la un profesor, ești interesat să afli dacă acesta predă și la domiciliu. Nu toți cei care oferă lecții se deplasează la domiciliul elevului din motive obiective precum: lipsa timpului, distanța mare de parcurs, modul în care își organizează programul, nejustificarea sau lipsa de profitabilitate a deplasării sub raportul timp/bani, ș.a. De aceea, poți să nu reușești să studiezi  cu profesorul pe care ți-l dorești din motive subsidiare de acest tip. Criteriile esențiale în alegerea profesorului trebui să fie cu totul altele, spre exemplu: studiile efectuate, profesionalismul în predare, experiența pedagogică, compatibilitatea umană sau rezultatele obținute. Prin intermediul lecțiilor de chitară online atât elevul cât și profesorul se află într-un mediu cunoscut și confortabil care favorizează comunicarea.

 

  1. Cum funcționează lecțiile online?

Pentru a putea face lecții de chitară online va trebui să folosești unul dintre instrumentele de comunicare de tip Skype, Google Meet, Zoom, Google Classroom, etc. Este indicat să testezi înainte câteva platforme pentru a observa care este cea mai potrivită pentru tine. Nu toate funcționează la fel de bine și fiecare are o configurație puțin diferită față de celelalte. Acest aspect îl vei stabili de comun acord cu profesorul de instrument. Dacă ai fixat ziua și ora la care vei începe lecția este de ajuns să pornești laptopul/computerul cu doar cinci minute înainte de curs pentru a te pregăti. Lecția se va desfășura ca o oră normală de clasă în care profesorul îți va preda, îți va explica ce ai de făcut și îți va exemplifica piesele/pasajele în lucru. Vei putea vedea partitura în lucru pe ecranul monitorului tău, iar profesorul va face însemări pe această partitură electronică în timp real. La sfârșitul lecției poți primi partitura cu însemmările făcute prin e-mail sau orice altă variantă. Se poate spune că lecțiile online decurg ca oricare altă lecție “face-to-face”, fără a exista însă posibilitatea unei corectări a poziției instrumentale sau a ciupiturii degetelor prin contact fizic direct din partea profesorului. În ceea ce privește comunicarea, trebuie să știi că există un mic decalaj între cel care vorbește/cântă și cel care aude sau primește semnalul. De asemenea, în momentul în care unul dintre participanți cântă este indicat ca celălalt să nu cânte în același timp pentru că nu se vor auzi unul pe altul. Atât dialogul cât și exemplificările muzicale se pot face pe rând de către fiecare (profesor sau elev)

 

  1. Ce probleme pot să apară?

 Pe parcursul lecțiilor online poți să te confrunți cu anumite situații pe care e bine să le cunoști dinainte ca să știi să le gestionezi. Spre exemplu, menținerea concentrării pe tot parcursul lecției. Dacă ai ales să faci cursuri online e bine să profiți la maxim de această oportunitate și să încerci să fii atent la ceea ce ți se comunică pentru că relația dintre profesor și elev este una interactivă, care presupune dialog și schimb de informație. Pot să apară, de asemenea, probleme de conexiune sau erori ale platformelor utilizate. O conexiune, însă, se restabilește în câteva secunde și nu reprezintă deci un impediment major. Un alt disconfort poate să-l constituie lipsa de experiență în utilizarea instrumentelor de învățare online sau chiar a computerului. Dacă folosești computerul în mod frecvent atunci cu siguranță ai un nivel mediu de cunoștințe ca utilizator pentru a-ți da seama repede cum funcționează aceste resurse web, care de altfel sunt concepute pentru a putea fi folosite foarte intuitiv, fără a exista necesitatea unei pregătiri în prealabil. Dacă însă nu te simți confortabil în folosirea uzuală a computerului, va trebui să aloci puțin timp pentru a te familiariza cu mediul online. Alți factori deranjanți pot să fie, câteodată, sunetul distorsionat sau blocări ale imaginii pentru câteva secunde. Acestea sunt inevitabile atunci când vorbim de mediul virtual și nu trebuie să te îngrijoreze. Dacă vei fi conștient că se pot întâmpla, atunci le vei trata cu degajare fără să-ți influențeze negativ lecția.

 

  1. Care este utilitatea lecțiilor online

Utilitatea lecțiilor pune în discuție în ce măsură poți învăța să cânți la chitară eficient și la un nivel cât mai ridicat. Acest aspect ține foarte mult de ceea ce îți propui. Lecțiile online pot fi și utile și distractive în același timp. Dacă îți dorești să înveți să cânți la chitară ca hobby, atunci abordarea ta va fi una relaxată, în care lecțiile de chitară îți vor umple viața cu bucuria de a avea o preocupare frumoasă. Dacă îți dorești să faci performanță, atunci va trebui să ai un program riguros de repetiție de la o lecție la alta și o atenție sporită la detalii pe parcursul desfășurării lecțiilor de chitară. Orice lecție poate fi utilă în funcție de importanța pe care i-o acorzi. Principalul impediment în mediul virtual este acela că profesorul nu poate corecta anumite greșeli de poziție instrumentală, ciupitură sau apăsare pe corzi a degetelor prin contact fizic direct, adică prin a lua efectiv degetul elevului și a-l așeza corect pe grif, spre exemplu. Acest aspect poate fi compensat însă foarte bine prin explicații și exemplificări clare în fața camerei și printr-o atenție mai mare concentrată asupra indicațiilor profesorului. Modul în care decurge lecția ține foarte mult de experiența profesorului și de receptivitatea elevului. De aceea este vorba întotdeauna despre o dorință comună de a lucra cât mai bine și mai eficient. Dacă vei fi motivat și dornic să te perfecționezi, rezultatele nu vor întârzia să apară!  

Dialoguri cu elevii

Dialoguri cu elevii. Să ne înveselim!

 

Lucrul cu copiii poate aduce mari satisfacții sufletești. Pe parcursul lecțiilor pe care le-am făcut de-a lungul timpului mi-a plăcut să comunic cât mai natural cu elevii mei și, câteodată, să încerc să intru în lumea lor, punându-le la încercare creativitatea. Am fost curios să aflu ce explicații pot da copiii unor lucruri a căror semnificație nu o pot cuprinde încă. Răspunsurile pe care le-am primit m-au amuzat de fiecare dată și m-au făcut să reflectez cu mirare la frumusețea și la inteligența care se găsesc în noi de la vârste deosebit de fragede. Probabil că cea mai mare înțelepciune este cea a copiilor…

 

Profesor: azi vom face “Oda bucuriei”. Știi ce e aia o odă?

Elev: nu știu, poate data viitoare…

(clasa a III-a, 9 ani)

 

 

Profesor: ce faci tu acasă în timpul liber?

Elev: legat de chitară?

Profesor: da

Elev: am repetat două melodii

Profesor: …

Elev: sau stai puțin…cred că am visat…

(clasa a II-a, 8 ani)

 

Elev: ce este acest semn de la sfârșit?

Profesor: înseamnă că mai repeți o dată.

Elev:..îmi pare rău că am întrebat..

Profesor: cum așa?

Elev: adică îmi pare într-un fel rău și de nicio culoare bine.

(clasa I,  7 ani)

 

Profesor: stai așa, ți-am zis eu să începi să cânți?

Elev: nu, dar așa îmi zice instinctul

Profesor: păi foarte bine, dar să-ți zică să cânți și corect.

Elev: nu, știi ce-mi zice mie instinctul?

Profesor: ce anume?

Elev: JOACĂ, JOACĂ, JOACĂ!

(clasa a II-a, 8 ani)

Profesor: nu mai ciupi măi coarda a doua!! (după 5-6 atenționări de același fel)

Elev: of…perfecționistule!

(clasa a II, 8 ani)

 

 

Profesor: spune-mi sincer de câte ori ai deschis acest caiet?

Elev: cam de 5-6 ori

Profesor: deci, având în vedere că facem chitară de 5-6 luni. înseamnă că l-ai deschis o dată pe lună.

Elev: nu m-am gândit așa..

(clasa a II-a, 8 ani)

 

Elev: (strănută într-o parte, ținând în continuare chitara în mână).

Profesor: …

Elev: a trebuit să-mi sacrific cămașa!

(clasa a III-a, 9 ani)

 

 

Profesor: (explicarea unui aspect teoretic)

Codițele notelor se scriu fie în jos, până la sunetul “si” de pe portativ, fie în sus, de la sunetul “si” încolo! Ai înțeles?

Elev: da!

Profesor: sigur?

Elev: da!

Profesor: și sunetul “si” cum îl scriem?

Elev: cu codița pe diagonală!

(clasa I, 7 ani)

Profesor: (același subiect, altă “perspectivă”) La notele cu codița în sus, scrii codița pe partea dreapta, iar la notele cu codița în jos, scrii codița pe partea stângă! Uite așa..(exemplificare pe caiet). E totul clar?

Elev: da, am înțeles!

Profesor: Bun, ia să vedem. Dacă ai o notă cu codița în sus, pe ce parte scrii codița?

Elev: pe partea “jos”!

(clasa a II-a, 8 ani)

 

 

Elev: (neatent, agitat, cântă alte note)

Profesor: stop!! Ce faci?…cânti numai pe lângă..

Elev: aa..așa e…trebuie doar să-i dau un nume!

(clasa I, 7 ani)

 

Profesor: (intonând notele pe care le cântă elevul la chitară)

Elev: te rog!..

(clasa a III-a, 9 ani)

 

 

Elev: (înainte de masa de prânz) Gataaa! Am cântat.

Profesor: Știi vorba aceea: cine nu-i gata îl iau cu lopata și mănâncă toată..?

Elev: …supa?

(clasa a III-a, 9 ani)

Elev: azi cât stăm, mai puțin sau mai mult?

Profesor: păi tu cum vrei să stăm?

Elev: eu vreau puțin…mai…mult!

(grupa mijlocie, 4 ani și 8 luni)

 

 

Elev: știi că mâine e ziua mea?

Profesor: da, bravo, câți ani faci?

Elev: 5 ani

Profesor: bravo, înseamnă că ai 5 ani pe Pământ

Elev: da

Profesor: dar înainte să vii pe Pământ unde erai?

Elev: eram ascuns în cer.

(5 ani, grupa mijlocie)

 

Profesor: (profesorul scrie în caiet nou) 

Elev: și când o să terminăm cu caietul ăsta?

Profesor: păi când o să-l scriem tot

Elev: păi atunci trebuie să mai șterg din el…

(clasa I, 7 ani)

 

Elev: azi nu pot să fiu atent

Profesor: de ce?

Elev: m-a trezit sora mea devreme dimineața și ieri seara m-am culcat târziu

Profesor: păi și ce dacă?

Elev: păi nu am apucat să-mi fac somnul de frumusețe.

(Clasa a III-a, 9 ani)

 

Profesor: Ia uite, au adus încă un coș de gunoi în clasă

Elev: da, am văzut

Profesor: păi de ce?

Elev: ca să aruncăm notele în el

(clasa a V-a, 11 ani)

 

Profesor: (cântând versurile melodiei „Melc, melc”, în timp ce elevul cântă melodia la chitara pe note).

Melc, melc, codobelc

Scoate coarne bourești

Și te du la baltă

Și bea apă…?

Elev: …plată?

(clasa I, 7 ani)

 

Profesor: Hai mai repede să terminăm măcar un portativ zic eu

Elev: zici tu!…

(clasa a V-a, 11 ani)

 

 

Elev: am repetat “Kalinka”!

Profesor: bravo, la “Kalinka” știi că trebuie să accelerezi

Elev: accelerez, doar să nu mă prindă radarul.

(clasa a II-a, 8 ani)

 

Profesor: cu cine semeni tu așa agitat? 

Elev: cu Marele Agitat, cățelul meu.

(clasa I, 7 ani)

 

 

 

 

Profesor: “Now, let’ s play!” Știi ce înseamnă?

Elev: „Hai cântă” sau „hai joacă-te”

Profesor: și în cazul de față?

Elev: Hai joacă-te

(clasa a IV-a, 9 ani)

Profesor: acum pui degetul 2, apoi 3, 2

Elev: 112!

(clasa a V-a, 11 ani)

 

 

Profesor: în vară va fi un concurs de chitară. Vrei să vii?

Elev: nu cred că voi putea să vin

Profesor: de ce?

Elev: pentru că voi fi ocupat

Profesor: cu ce?

Elev: cu vacanța!

(clasa a II-a, 8 ani)

 

 

 

 

Cum să îți păstrezi motivația.

Cum să îți păstrezi motivația

Repere pentru tinerii chitariști

     Motivația este motorul care ne determină să mergem întotdeauna înainte și să ne împlinim visurile. Întrebarea pe care ne-o punem mereu este cum să ne menținem vie dorința de a studia în contextul societății de astăzi. Lipsa motivației este principalul motiv al oscilării între succes și eșec, între atingerea obiectivelor și renunțare. De aceea m-am gândit să împărtășesc câteva repere pe care le consider importante pentru cei care sunt interesați de studiul chitaristic. Fiecare titlu are legătură cu cel care îi urmează și formează, în ansamblu, un mic îndrumar pe care mi-l adresez în primul rând mie și mai apoi celor care pot desprinde din acest text idei în care se regăsesc și care pot să-i ajute să-și mențină motivația de a studia la chitară.

 

  1. Stabilește ce loc ocupă chitara în viața ta

Pentru a putea să știi cum te raportezi față de chitară, primul pas este să reușești să îi oferi acestui instrument locul pe care simți că îl ocupă în viața ta. În funcție de acest lucru vei putea să stabilești cât timp aloci studiului. Dacă pentru tine chitara este doar un hobby, atunci repetiția va fi una aleatorie, în funcție de starea de moment și nici măcar nu este necesar să ai un program constant de studiu. Vei cânta la chitară doar atunci când îți va face plăcere. Dacă chitara înseamnă însă mai mult și a devenit o pasiune, atunci vei aloca deja mai mult timp studiului și documentării. Totuși, la acest nivel încă, studiul va fi condiționat de celelalte aspecte din viața ta. Vei dori să cânți la chitară cât mai mult, însă în limita timpului liber pe care îl ai. Dacă chitara reprezintă pentru tine o vocație, care este gradul cel mai înalt de dăruire pentru instrument, atunci aceasta va ocupa un loc central în viața ta, astfel că în acest caz vei încerca să-ți organizezi programul astfel încât să-ți faci timp suficient pentru a te dedica instrumentului. După ce ai stabilit acest aspect, poți continua să visezi. De aici începe totul…

 

  1. Organizează-ti programul de studiu

În practica instrumentală, la fel ca și în alte domenii, este foarte important să fii organizat. Un program de studiu bine conturat îți oferă echilibru, siguranță, te setează foarte bine pe ce ai de făcut și nu te lasă să pierzi timpul. De multe ori tindem să repetăm mai mult piesele care ne plac sau care ne ies mai bine, lucru care are bineînțeles o explicație psihologică, întrucât suntem tentați să ne ascultăm cântând bine piesele pe care le îndrăgim, însă în mod normal ar trebui să ne concentrăm atenția exact asupra pieselor sau pasajelor pe care nu le stăpânim încă. Acele fragmente muzicale care ne ridică probleme sunt cele pe care trebuie să le studiem separat suplimentar. Dacă ne contruim un program de studiu bine gândit, care să includă mai multe secțiuni (ex: 1. Tehnică, 2. Pasaje cheie 3. Descifrare partituri 4. Repertoriu), atunci avem șanse mult mai mari să avem o evoluție constantă, controlată și să ne menținem motivația la un nivel ridicat. Este bine să găsești un echilibru între strictețea respectării programului stabilit și a-ți lăsa loc și de mici schimbări în rutina zilnică pentru a nu cădea în monotonie.

 

  1. Propune-ți obiective înalte, dar..

 Cea mai frecventă întrebare pe care ne-o punem de multe ori este “pentru ce să repet?”. Stabilirea unor obiective clare poate să te ajute să-ți organizezi studiul astfel încât să-ți îndeplinești ceea ce ți-ai propus. Obiectivele pe care le ai pot avea impact nu numai asupra motivației de a studia, ci și asupra conținutului a ceea ce repeți zilnic și asupra alegerilor tale. Spre exemplu, dacă îți vei propune să participi la concursuri, asta va presupune un repertoriu adecvat, construit cu atenție, un program susținut de tehnică, studiu aprofundat pe un număr relativ redus de piese, pe când dacă vei dori să cânți mai mult în recitaluri, atunci repertoriul va fi cu totul altul și va trebui să ți-l formezi în funcție de unde vei dori să cânți și de publicul țintă. Aceste lucruri sunt foarte importante pentru a avea succes în parcursul tău artistic. De multe ori învățăm doar piese care ne plac, fără a lua in calcul ce ne propunem, iar apoi ne dăm seama că nu avem întotdeauna repertoriul potrivit pentru evenimentele la care participăm sau că interpretăm aceleași piese peste tot. Fiecare eveniment este unic, iar repertoriul ales trebuie să reflecte unicitatea momentului respectiv. Este bine ca obiectivele să fie plauzibile, dar și ambițioase în același timp, adică să presupună un progres față de cum erai înainte. Poți să îți fixezi obiectivele, spre exemplu, pentru anul în curs.

 

  1. Încearcă să ai cât mai puține așteptări

A avea așteptări înseamnă a considera că dacă ai făcut un lucru bun pentru tine sau pentru alții, trebuie să primești răsplată, și nu oricum, ci așa cum consideri tu. Acest tip de gândire, desi are un sâmbure de adevăr, poate să fie o piedică foarte mare în menținerea motivației, în sensul în care dacă nu primim ceea ce credem că ni se cuvine, putem cădea ușor în tristețe și descurajare. Spre exemplu, dacă tu știi că ai repetat în fiecare zi exact așa cum ți-ai propus și cum te-a învățat profesorul, atunci cu siguranță vei obține un loc pe podium la concursul la care vrei să participi. Sau dacă ai repetat foarte mult și ți-ai format un repertoriu frumos pentru recital, atunci diferiți organizatori cu siguranță te vor invita să cânți în evenimentele lor. Din păcate lucrurile nu stau chiar așa. Este într-adevăr imperios necesar ca în primul rând tu să-ți faci treaba bine, în sensul în care să faci tot ce poți pentru a fi cât mai bun, însă de aici încolo începe o altă luptă, accea de a putea să te afirmi. Criteriile de selecție valorică și de apreciere în societate sunt de multe ori conexe cu actul artistic in sine și de aceea, știind acest lucru, trebuie să lucrezi separat și la modul în care îți poți croi un drum cu vocația pe care o ai.

 

  1. Studiază constant

Un program de studiu constant este deosebit de benefic atât pentru evoluția propriu-zisă în interpretare, cât și pentru a-ți crea o anumită stabilitate interioară. Studiul constant este atunci când repeți în fiecare zi, relativ același calup de timp. Este bine să știi care este perioada zilei în care studiezi cu ușurință și cu plăcere pentru a avea mai mult spor. Dacă vei reuși să repeți zilnic, acest lucru se va observa în modul în care vei cânta, astfel că interpretarea va deveni una mult mai naturală, ca rezultat al „conviețuirii” cu instrumentul. Nimic nu poate egala constanța în studiu pentru asigurarea progresului, iar progresul întreține motivația. Este bine să nu încerci să recuperezi timpul pierdut. O zi în care nu ai repetat nu poate fi recuperată prin a studia de două ori mai mult ziua următoare. Acest lucru nu ajută și poate să-ți aducă mai mult rău prin suprasolicitare. Creierul învață treptat ceea ce i se oferă. După o perioadă de acumulări succesive (care poate să dureze câteva luni) se realizează un salt calitativ, adică atunci când ceea ce ai asimiliat deja a fost structurat de către creier, fapt ce te situează pe un nou palier în ceea ce privește cunoștințele, deprinderile, calitatea interpretativă, viziunea artistică.

 

  1. Compară-te în primul rând cu tine însuți

Comparația poate fi o metodă utilă de auto-evaluare în măsura în care este folosită în sens pozitiv. Este bine să utilizezi această metodă pentru a-ți da seama în ce măsură progresezi sau nu în ceea ce faci. Atunci când te compari cu tine într-un anumit moment din trecutul tău trebuie să fii sincer cu tine însuți, dar și constructiv. În măsura în care ai evoluat, înseamnă că ești pe un drum bun și e bine să continui să studiezi la fel, iar în măsura în care ai involuat sau ai rămas la același nivel, ceea ce e tot o formă de involuție în raport cu trecerea timpului, este bine să schimbi ceva în pregătirea ta. Din când în când este folositor să te compari și cu alții, în general mai buni decât tine, pentru a conștientiza faptul că mai ai multe de învățat și care sunt lucrurile pe care le poți îmbunătăți. Comparația față de alții trebuie să aibă un caracter de stimulare a propriilor resorturi interioare, fără a te descuraja dacă observi că unii interpreți au un nivel mult mai ridicat. Este o situație asemănătoare cu cea a unui scriitor, care înainte de a scrie propriile cărți, cu siguranță va fi citit multe alte cărți, având o cultură generală vastă și putând, astfel, să-și creioneze propriul stil și prin raportare la ceilalți.

 

  1. Nimeni nu te nedreptățește

Un sentiment foarte răspândit printre cei care nu reușesc să obțină ceea ce și-au propus este acela că se simt nedreptățiți, de unde și lipsa motivației. Cu alte cuvinte, dacă eu nu am reușit să obțin premiul întâi la un anumit concurs, este pentru că cineva din juriu are ceva cu mine. Această mentalitate este distructivă și ascunde de fapt neasumarea nivelului la care te situezi într-un anumit moment. Este o negare a reflecției pe care imaginea ta o are asupra celorlalți. Bineînțeles că nu întotdeauna toți oamenii sunt de bună credință și că pot exista chiar diferențe de opinie sau subiectivisme în evaluare, însă evoluția ta muzical-artistică nu trebuie să aibă de-a face cu aceste aprecieri. În momentul în care ai ales să participi la un concurs ai intrat în “arenă” și trebuie deci să lupți, respectând regulile jocului. Principala diferență dintre cei care și-au atins obiectivele și cei care au renunțat este modul în care au trecut peste eșecuri. Când suntem copii mici, toată lumea primește premiul întâi, însă mai apoi în viață este imposibil ca fiecare să se situeze mereu în vârf. De aceea trebuie să fii conștient că în anumite momente ale vieții tale vei fi și pe locul doi, vei lua și mențiune sau poate nu vei lua nimic. În acele situații diferența se face între cei care spun “mă voi pregăti mai bine și voi reuși” și cei care gândesc “am fost nedreptățit, nu mai are rost să continui”.

 

  1. Studiază cu gândul de a-ți valorifica talentul

Atunci când muncim ca să realizăm anumite lucruri este bine să ne dăm seama ce ne dorim de fapt prin asta. Cu alte cuvinte, care este scopul pentru care muncim, ce ne motivează pentru a ne atinge obiectivele. De aceea, cel mai frumos este să ne gândim că munca pe care o depunem zilnic pentru a ne perfecționa în plan interpretativ este un mod de a valorifica talentul pe care îl avem și pe care vrem să îl punem în slujba celorlalți. Dacă scopul final este să studiezi pentru a fi “cel mai bun”, scopul este unul egoist, pentru că atenția este îndreptată numai către tine, către propriul ego, însă dacă îți dorești să muncești pentru a fi “cât mai bun”, atunci sensul este cu totul altul.  Înseamnă  că îți dorești ca muzica ta să ajungă într-o formă cât mai cristalizată la sufletele oamenilor. Performanța trebuie întotdeauna să îi inspire pe ceilalți. 

 

  1. Fii curios

Curiozitatea este începutul oricărei căutări, întreține motivația pe parcursul procesului de învățare și totodată face ca dorința ta de cunoaștere să nu se oprească niciodată. Dacă ești curios, întotdeauna vei descoperi lucruri noi care să te motiveze să mergi mai departe și, pas cu pas, vei înainta în cunoașterea din ce în ce mai aprofundată a instrumentului. În studiul instrumental, curiozitatea te ajută să fii creativ, să găsești singur acele metode de învățare care ți se potrivesc cel mai bine și să selecționezi din multitudinea de idei pe care le ai sau care ți se oferă, doar acele elemente care te ajută să evoluezi. În procesul de dezvoltare a propriilor capacități este necesar să ai o atitudine activă, de implicare, pentru că tu ești actorul principal pe scena propriei tale deveniri. Părinții sunt mereu alături de noi, profesorii fac tot posibilul să ne ajute în parcursul nostru profesional, însă noi suntem cei care putem aduce plus valoare vieții noastre. Fiind curioși, adică vii, putem spune că și muzica noastră trăiește, devine un organism viu.       

 

  1. Creează-ți o arie mai largă de preocupări

Pentru a ne construi frumos personalitatea avem nevoie să cunoaștem cât mai multe aspecte ale lumii în care trăim. Este ideal să găsim un echilibru între dorința de a face performanță, ceea ce necesită studiu asiduu, pe de-o parte, și necesitatea de a ne forma complex și complet ca oameni. Nu putem să afirmăm că stând în casă și repetând șase ore pe zi vom putea să exprimăm esența a ceva. Un poet nu ar putea scrie niciodată despre frumusețea unui răsărit de soare dacă nu ar fi trăit cu adevărat această experiență, la fel cum un muzician nu ar putea să transmită toate emoțiile pe care textul muzical i le relevă dacă nu ar avea o lume interioară bogată. De aceea, preocupările diverse ne formează ca oameni și ne ajută să fim deschiși, empatici, să acordăm semnificație vieții noastre. A nu cădea în extreme este o modalitate foarte bună pentru a menține motivația. Nici să facem o mulțime de lucruri și de fapt să nu fim buni în nimic, nici să ne axăm asupra unei singure pasiuni, care să ne priveze de orice altceva.

 

  1. Gândește-te la utilitatea muncii tale

Când realizăm orice lucru ne gândim, uneori fără să ne dăm seama, care este motivația a ceea ce facem. În subconștientul nostru orice acțiune are o cauză și un efect. Spre exemplu, vreau să mă plimb pentru a mă relaxa sau vreau să repet pentru a învăța mai bine o anumită piesă. Creierul funcționează în acești parametri fără să conștientizăm permanent toate procesele de gândire care au loc și care ne determină să acționăm întru-un fel sau într-altul. Un mod mai profund de raportare față de vocația pe care o ai este să aduci la suprafață acele mișcări subtile ale interiorității tale și să te gândești dacă prin intermediul chitarei poți face ceva util pentru tine, dar și pentru ceilalți. Altfel spus, cu ce te ajută în mod concret faptul că studiezi chitara, ce lucruri frumoase descoperi și cultivi în tine și cum poți ca prin acestea să contribui la binele comun al societății în care trăiești. Sentimentul de a ști că ceea ce faci este important pentru tine și pentru alții este motorul principal în susținerea motivației pe termen lung.     

 

  1. Muzica aduce bucurie. Fii bucuros!

Ca oameni, scopul final al tuturor căutărilor este găsirea liniștii și a împlinirii. Căutăm de cele mai multe ori să fim mulțumiți cu ceea ce facem. Este adevărat că pentru a realiza orice lucru frumos trebuie să muncim, să depunem efort, să dedicăm timp studiului și chiar să facem unele sacrificii, dar totodată nu trebuie să scăpăm din vedere ce stare vrem să dobândim prin ocupația noastră. Ceea ce simțim în mod constant ajunge să ne definească felul de a fi. Dacă atunci când repeți ești stresat, încordat, neîncrezător, nesigur de viitorul pe care îl poți avea cu chitara, atunci ceva este în neregulă. Înseamnă că dorința ta de a reuși este mai mare decât bucuria pe care o implică activitatea în sine. Motivația este în cea mai mare măsură una interioară. De acolo pornesc dorința de a cânta, puterea de a merge mai departe și bucuria de a face ceea ce îți place. Dacă reușești ca studiul de zi cu zi să devină unul plăcut, ți-ai înfrumusețat o mare parte a vieții tale, iar evoluțiile scenice vor fi o încununare a unei munci constructive și benefice pentru tine. Gândește-te câți oameni au privilegiul de a face ceea ce le place…ești într-adevăr un norocos!

Cum se acordează chitara

Înainte de a începe să cântăm la chitară trebuie să ne acordăm instrumentul. Pentru aceasta este necesar să cunoaștem:

  • sunetele pe care sunt acordate corzile chitarei;
  • cum se găsesc notele pe corzi;
  • modalitatea de acordaj;
  • verificarea acordajului.
  1. Sunetele pe care sunt acordate corzile chitarei

Fiecare coardă este acordată pe câte un sunet. Acestea sunt corzile libere ale chitarei:

 

  • prima coardă – MI (cea mai subțire)
  • a doua coardă – SI
  • a treia coardă – SOL
  • a patra coardă – RE
  • a cincea coardă – LA
  • a șasea coardă – MI (cea mai groasă)

 

  1. Cum se găsesc notele pe corzi

Pentru a găsi notele  pe fiecare coardă vom porni de la coarda liberă și vom înainta pe grif prin intermediul tonurilor și semitonurilor.

Între notele muzicale există două tipuri de distanțe (intervale fundamentale):

distanța mare – TONUL

distanța mică – SEMITONUL.

 

TONUL = DISTANȚA MARE = 2 CĂSUȚE/POZIȚII pe griful chitarei

SEMITONUL = DISTANȚA MICĂ = 1 CĂSUȚĂ/POZIȚIE pe griful chitarei

 

Tonurile și semitonurile în gama Do major:

 

 

Spre exemplu, dacă pornim de la sunetul mi, coarda întâi liberă, și dorim să ajungem la sunetul fa pe aceeași coardă, va trebui să urcăm un semiton (o căsuță/poziție). Astfel, vom pune degetul în prima poziție de pe griful chitarei.

Dacă mergem în continuare de la sunetul fa și vrem să ajungem la următorul sunet sol de pe aceeași coardă, va trebui să urcăm un ton (două căsuțe/poziții). Astfel, vom pune degetul în a treia poziție de pe griful chitarei.

 

  1. Modalitatea de acordaj

Același sunet poate fi găsit pe mai multe corzi în poziții diferite.

Ideea de bază pentru maniera standard de acordaj este că odată ce am reglat sunetul pe o coardă, vom încerca să găsim același sunet pe următoarea coardă mai groasă și apoi să comparăm sunetele între ele pentru a le egala ca înălțime. Vom porni de la coarda întâi spre coarda a șasea.

Coarda întâi (mi) Pentru prima coardă avem nevoie de un reper exterior.

Înălțimea corectă a sunetului va fi luată, astfel, fie cu ajutorul unui dispozitiv special de tip diapazon, tuner, fie de la un alt instrument – ex: pian, fie – mai nou – folosind orice tip de aplicație smartphone pentru acordat chitara. Vom regla astfel înălțimea sunetului din cheița corespunzătoare corzii întâi până când vom ajunge la sunetul mi.

Coarda a doua (si) Pe această coardă va trebui să găsim sunetul mi – și apoi să-l comparăm cu sunetul mi de pe coarda întâi liberă. Vom pune, astfel, degetul în poziția a V-a pe coarda a doua și vom ciupi alternativ coarda a doua și coarda întâi liberă. După ce ne dăm seama dacă sunetul de pe coarda a doua este mai jos sau mai sus decât cel de pe coarda întâi, vom învârti din cheița corzii a doua pentru a ajusta sunetul.

Coarda a treia  (sol ) Pe această coardă va trebui să găsim sunetul si. Si-ul de pe coarda a treia îl găsim în poziția a IV-a. Acum putem compara acest sunet cu si-ul de pe coarda a doua liberă. Vom mișca din cheița corespunzătoare corzii a treia până când sunetele vor deveni identice.

Coarda a patra ( re) Vom căuta să aflăm sunetul sol pentru a putea compara corzile trei și patru. Sunetul sol de pe coarda a patra se găsește în poziția a V-a. Vom ține degetul apăsat în căsuța a V-a și vom compara sunetul cu coarda a treia liberă.

Coarda a cincea (la) Pe această coardă vom căuta sunetul re. Acest sunet îl găsim în poziția a V-a tot prin metoda tonurilor și semitonurilor. După ce așezăm degetul în poziție, comparăm sunetul cu cel de pe coarda a patra liberă – re.

Coarda a șasea (mi ) Pe această coardă vom căuta la. Sunetul la de pe coarda a șasea îl găsim în poziția a V-a. După ce l-am găsit îl comparăm cu sunetul la de pe coarda a cincea liberă, ciupind pe rând fiecare coardă.

 

În momentul în care comparăm sunetele de pe două corzi, mai întâi vom ciupi fiecare coardă pe rând pentru a ne da seama ce diferență există între ele, iar apoi vom ciupi sunetele împreună. Dacă acestea vor fi acordate la fel vor suna asemenea unui singur sunet. Dacă însă va exista o diferență de înălțime între ele vom auzi o interferență neplăcută și astfel vom ști că sunetele nu sunt încă acordate perfect.

Rezumat al acordajului:

  • coarda întâi- mi – acordată cu ajutorul unui dispozitiv special.
  • pe coarda a doua – si– găsim sunetul mi (PV) și comparăm cu prima coardă liberă.
  • pe coarda a treia – sol – găsim sunetul si (PIV) și comparăm cu coarda a doua liberă.
  • pe coarda a patra – re – găsim sunetul sol (PV) și comparăm cu coarda a treia liberă
  • pe coarda a cincea – la – găsim sunetul re (PV) și comparăm cu coarda a patra liberă.
  • pe coarda a șasea – mi – găsim sunetul la (PV) și comparăm cu coarda a cincea liberă.

Raționamentul de a găsi pe coarda care urmează sunetul de pe coarda liberă anterioară este acela de a avea ca reper întotdeauna o coardă care tocmai a fost acordată.

Auzul se formează bineînțeles în timp. Este nevoie de multă răbdare și perseverență pentru a ne antrena auzul astfel încât să putem distinge foarte repede dacă există sau nu o diferență între sunete și care este aceasta. Este bine ca dispozitivele de acordaj să fie folosite doar pentru a acorda prima coardă ca reper, iar în rest să se folosească doar auzul. Doar în acest fel vom învăța cum să acordăm instrumentul fără a depinde de nimic altceva.

 

  1. Verificarea acordajului:

O metodă eficientă este aceea de a cânta intervale de 8vă perfectă pe diferite corzi după cum urmează:

Exemplu:

mi, coarda întâi liberă cu mi, coarda a patra, poziția a II-a;

re, coarda a patra liberă cu re, coarda a doua, poziția a III-a

si, coarda a doua liberă cu si, coarda a cincea, poziția a II-a .

la, coarda a cincea liberă cu la, coarda a treia, poziția a II-a ;

mi, coarda întâi liberă cu mi, coarda a șasea liberă;

sol, coarda a șasea, poziția a III-a cu sol, coarda a treia liberă.

 

O altă metodă este aceea de a cânta câteva acorduri simple în prima poziție a grifului și de a sesiza dacă sunetele se armonizează.

Atunci când vom avea de cântat o anumită piesă este bine să încercăm acele acorduri care se regăsesc în piesa respectivă.

Cum să îți alegi chitara

Atunci când vrei să înveți să cânți la chitară trebuie să știi că vei avea nevoie de o chitară pe care să poți repeta acasă. În timpul lecțiilor profesorul îi explică și îi arată cursantului ce are de făcut, urmând ca acesta să repete de la o lecție la alta pentru formarea deprinderilor.

Daca dorești să cumperi chitara dintr-un magazin, atunci trebuie să mergi într-un magazin de muzică. Chitara clasică are 6 corzi dintre care primele trei sunt confecționate din nailon.

În funcție de vârsta cursantului și de dezvoltarea sa fizică se va opta pentru chitare de dimensiuni diferite:

  • 6-8 ani: chitară de dimensiune 1/2
  • între 9-12 ani: chitară de dimensiune 3/4
  • peste 12 ani: chitară de dimensiune 4/4

Primul lucru atunci când alegi o chitară trebuie să ai grijă să nu aibă defecte vizibile de construcție: fisuri, zgârieturi, crăpături în lemn, deformări ale planului grifului, denivelări în cadrul lemnului, probleme ale stratului de protecție. Este bine să verifici cheițele de acordaj, să aibă un curs lin, fără întreruperi.

Un alt aspect important se referă la planul corzilor care trebuie să fie uniform. Toate corzile trebuie să fie la aceeași înălțime una față de cealaltă și de asemenea să aibă o tensiune unitară. De aceea, după ce vei verifica vizual planul corzilor în dreptul rozetei, vei apăsa ușor cu palma pe corzi pentru a simți dacă tensiunea este egală pentru fiecare coardă.

Aspectul instrumentului este cel mai puțin important (culoare, desenul din jurul rozetei sau semne distinctive) și nu trebuie să reprezinte un criteriu de achiziționare.

Instrumentul trebuie întotdeauna testat înainte de achiziționare. Este bine, de asemenea, să se încerce măcar 2-3 instrumente diferite pentru a avea termen de comparație.

Având în vedere că testarea unui instrument presupune anumite cunoștințe și abilități este bine să mergi însoțit de cineva care are experiență în domeniu. Astfel, vei avea șansa să faci alegerea cea mai potrivită.

Se vor avea în vedere următoarele criterii:

  1. Calitatea emisiei sonore

Calitatea emisiei sonore se referă la specificul sunetului și la gradul maxim de frumusețe a sunetelor pe care îl poate oferi instrumentul în momentul diferitelor moduri de ciupire a corzilor. Calitatea sonoră are în vedere mai mulți factori printre care: claritatea sunetelor, capacitatea acestora de a forma o sonoritate unitară, bogăția în armonice.

  1. Testarea pozițiilor de pe grif

 În foarte multe cazuri este posibil ca sunetele din primele poziții de pe griful chitarei, pe diferite corzi, să nu se audă corect. Este un fenomen destul de întâlnit ca în momentul articulării unui sunet în primele poziții să se audă efectul de „bâzâit” al corzilor. Acesta se produce din cauza atingerii corzilor, prin apăsare, de tasta poziției următoare.

De asemenea este foarte important să se testeze toate pozițiile de pe grif, astfel încât să nu existe pericolul ca în unele poziții sunetele să nu se audă corect sau chiar să nu se poată emite din cauza unor defecte de producție.

  1. Capacitatea de a se acorda

Un aspect deosebit de important este ca instrumentul să poată fi acordat. Un instrument pe care nu îl poți acorda în momentul achiziționării, indiferent de gradul de uzură al corzilor, nu poate să reprezinte o opțiune. Capacitatea de a se acorda este un element esențial peste care nu se poate trece.

  1. Raportul sonor dintre bași și corzile din nailon

O chitară calitativă va avea bași profunzi și acute strălucitoare. Echilibrul dintre bași și acute este foarte important pentru a păstra proporția potrivită între sonoritatea bașilor al cărei scop este de a susține și de a scoate în evidență acutele.

  1. „Sustain-ul” – durata sunetelor din momentul ciupiturii și până la dispariția acestora

Extincția sunetelor după momentul ciupiturii trebuie să se realizeze gradual. „Sustain”-ul sunetelor trebuie să fie cât mai uniform, astfel încât toate sunetele să dureze cât mai mult și, în limita posibilităților, la fel de mult.

  1. Strălucirea sunetului pe coarda întâi

Coarda întâi este responsabilă, de regulă, pentru conducerea liniei melodice principale. De aceea este bine să te asiguri că sonoritatea pe această coardă este clară, deschisă, strălucitoare.

  1. Uniformitatea timbrală a corzilor

Fiecare coardă trebuie să sune în aceeași manieră, astfel încât să nu existe diferențe majore de receptare a sunetelor în momentul ciupirii a două corzi diferite. Spre exemplu, este posibil ca prima coardă să aibă un sunet strălucitor, iar a doua coarda să sune înfundat sau mat.

  1. Volumul instrumentului

Având în vedere că chitara este un instrument cu o sonoritate relativ firavă față de alte instrumente precum pianul, va trebui să se aibă în vedere care este paleta dinamică a instrumentului (cum se aude instrumentul în planuri dinamice diferite de piano, forte, fortissimo). De asemenea, trebuie să se observe capacitatea rezonatorie a cutiei de rezonanță care se poate simți nu numai auditiv, ci și fizic, efectiv prin intermediul corpului și al brațelor. Proiecția sonoră este un alt aspect care trebuie urmărit, adică măsura în care sunetele sunt proiectate din interiorul cutiei de rezonanță înspre cel care ascultă. 

  1. Calitatea și durata armonicelor

 În diferite poziții pe griful chitarei pot fi realizate armonice sau flageolete – cele mai uzuale fiind pozițiile III, V, VII, IX, XII. Flageoletele emise în aceste poziții trebuie să se audă clar, să dureze și să aibă consistență.

  1. Paleta de culori timbrale:

În funcție de locul față de rozetă în care se ciupesc corzile, sonoritatea poate fi diferită: ciupira corzilor în dreptul rozetei („naturale”), spre cordar („sul ponticello”) și în dreptul ultimei taste de pe grif („sul tasto”). Aceste diferențieri trebuie să fie clare.

Ținând cont de criteriile de mai sus vei putea să achiziționezi o chitară care să te mulțumească și care să te ajute să cânți cu plăcere. Trebuie să ai în vedere, bineînțeles, și bugetul pe care ești dispus să îl aloci în funcție de scopul pentru care o cumperi (hobby sau performanță, nivel începător/intermediar sau avansat, achiziție pentru termen scurt sau pentru termen lung).

Pentru cei care studiază chitara clasică în sistem de performanță, chitarele de lutier sunt cea mai bună opțiune. Acestea sunt superioare din punct de vedere calitativ față de chitarele de serie și pot fi realizate la comandă ținând cont de caracteristicile și de cerințele fiecărui interpret.

După ce ai ales chitara potrivită, vei avea nevoie de câteva accesorii și anume: o husă sau un toc pentru transport sau pentru a ține chitara protejată în casă, un scăunel pentru piciorul stâng și un stativ pentru partituri.

Întrebari frecvente și recomandări

1. De câte ori pe săptămână este indicat să faci cursuri?

HOBBY: În funcție de dorința și pasiunea fiecăruia cursurile pot fi programate de mai multe ori pe săptămână. Frecvența minimă este de o oră pe săptămână.

PERFORMANȚĂ: Pentru a obține performanța este necesar un program susținut de studiu precum și o întâlnire constantă cu profesorul îndrumător.  Frecvența recomandată a cursurilor este de 2 ori pe săptămână.

 

2. Cât timp este indicat să aloci studiului individual?

HOBBY: Este bine să fii conștient că un instrument, oricare ar fi acesta, nu cântă singur. De aceea, pasiunea de a cânta la chitară din plăcere trebuie să fie însoțită și de un minim program de studiu constant prin care să se poată realiza o evoluție de la o lecție la alta.

PERFORMANȚĂ: Pentru nivel începător, programul de studiu va include o parte de tehnică (între 30-40 de minute) și o parte de exersare a pieselor (aproximativ 1h). Per ansamblu un studiu zilnic de 1h si 30 de minute asigură cursantului începător o evoluție satisfăcătoare în vederea obținerii performanței.

Pentru nivel intermediar și avansat, partea de tehnică va dura între 40-60 de minute iar studiul pieselor va necesita între 1h și 30 de minute și 2h. Astfel, un program mediu de studiu poate ajunge să dureze, în acest caz, între 2h și 4h pe zi, în funcție de motivația fiecăruia.

3. Cum te raportezi față de cursurile de chitară?

HOBBY: Cursantul care studiază chitara ca hooby dorește să își petreacă într-un mod constructiv și plăcut timpul liber de care dispune. Este interesat de ceea ce poate învăța și consideră această activitate ca o îmbinare între dorința de recreere și seriozitatea pe care o implică studiul oricărui instrument.

Cursantul care vede chitara ca pe un hobby are o atitudine activă cu privire la ceea ce poate realiza frumos prin muzică, fiind deschis să interacționeze și cu alte persoane care au aceeași pasiune. Astfel, prin studiul chitarei și prin cunoașterea unui nou limbaj, ți se poate deschide un orizont care conduce la creionarea unei personalități sensibile dar extrovertite și la aprecierea muzicii de calitate, atât în prezent cât și pe viitor.

PERFORMANȚĂ: Cursantul care vizează performanța studiază cu bucurie, din proprie inițiativă și are curiozitatea de a descoperi noi modalități de interpretare. Dificultățile de ordin tehnic sunt văzute ca provocări care pot fi depășite prin muncă și continuitate în studiu. Elevul performant are în sinea lui siguranța că poate să reușească, este conștient de emoțiile pe care le are pentru a le putea controla cât mai bine în cadrul evoluțiilor pe scenă și își dorește să valorifice talentul pe care îl are.

4. Ce fel de corzi trebuie să cumperi?

HOBBY: În privința corzilor, este important ca acestea să fie pentru chitară clasică, adică primele trei corzi să fie confecționate din nailon. În măsura în care cursantul folosește corzile doar pentru studiu individual acasă, fără ieșiri pe scenă, se pot cumpăra doar corzi de studiu – D’ addario.

PERFORMANȚĂ: Pentru performanță este bine să se achiziționeze corzi calitative de concert atât pentru programul de studiu, cât și pentru aparițiile pe scenă. Acest lucru îi va permite cursantului să realizeze și în cadrul programului de studiu interpretări cât mai calitative. De asemenea, corzile trebuie schimbate cu regularitate, cel puțin o dată pe lună și înainte de fiecare ieșire pe scenă – D’addario sau Savarez.